Fata ii dadu o palma. El zambi larg, si o stranse mai mult in brate. Parul ei ii intra in gura. Asa vroia sa fie pentru totdeauna, alaturi de ea.
Erau la liceu, clasa a noua. Petreceri, chefuri, distractii. Viata adevarata. S-au vazut prima oara in semestrul intai la sfarsit, la o petrecere.
"Andreea, Mihai, Mihai, Andreea" spuse gazda.
"Incantata!" se repezi fata.
"Ah, la fel." zise Mihai, printre dinti. Era sufletul oricarei petreceri. Dar cu fetele, era timid. O data cand i-a spus o fata ca il simpatizeaza, a luat-o la fuga si s-a inchis in baia baietilor. In fiecare zi cand o vedea, o ocolea. Ciudat baiat. Avea ochii verzi, parul saten inchis si lung. O barba il facea sa pare mult mai matur decat era. Avea o camasa cu manecile sumetecate si patata de bere. Blugii rupti si uzi de la zapada. Avea niste ghete mari si pline de noroi.
A dat mana cu Andreea. Transpira de ziceai ca da examenul de capacitate. Ii placea.
"Ah, cum ti se pare .. aah, petrecerea?" reusise sa spuna in doar cinci minute. Se uita larg la ea. In spatele ochelarilor se ascundeau doi ochi caprui. Nasul mic si un pic deformat era rosu, cel mai probabil din cauza gerului de afara. Cele doua buze erau uimitoare. Umede, cea de jos un pic mai mare decat cea de deasupra, parea ca are botul pus tot timpul, erau "pufoase", cereau sa fie sarutate. Parul negru era prins intr-o codita mica, cateva suvite rebele acoperindu-i usor urechile. Avea un pulover larg, manecile cu mult peste palme, niste blugi si ghete in picioare. Ii zambea larg.
"Este, destul de reusita." ii raspunse.
"Hai Andreea, sa mergem" ii zise prietenele ei dintr-un foc, luand-o de mana si tarand-o pe usa. Mihai se uita dupa ea. Nu-i venea sa creada. Ce zambet ... Isi puse mainile in cap si iesi pe usa. Se uita dupa ea cum isi tara ghetele prin zapada ce se topea. "Ce n-as da sa fiu macar o noapte cu ea.." suspina si intra in casa.
Opt luni trecura. Erau clasa a zecea si prieteni foarte buni. Se distrau, faceau totul impreuna. Cand unul era deprimat, venea la celalalt si statea peste noapte. Mihai mereu era gazda, deoarece fata avea probleme in familie si fugea de acasa. Nu avea nimic impotriva. Ii placea sa doarma pe jos, stiind ca in patul lui sforaie prietena lui.
Intr-o seara de octombrie, in timp ce facea patul, Andreea se uita lung la el si incepu sa rada.
"Stii ce? Ce-ar fi sa dormi cu mine noaptea asta? E patul tau pana la urma." spuse Andreea suindu-se in pat, cu sufletul la gura.
"Ok. Daca esti de acord. Da-te mai incolo. Nu am loc. Eu ma foiesc mult." zise Mihai, razand. Le era teama. Era prima oara cand dormeau impreuna.
"Gata? Sting lumina?" intreba baiatul, cu mana pe intrerupator.
"Da, imediat, stai sa imi gasesc locul."
Se cuibarise langa perete pe o perna mica. Avea un tricou mai vechi de-al lui Mihai ca bluza, si niste pantaloni scurti de cand era el mic. Se uita cu ochii caprui la el, zambind cu jumatate de gura afara, jumatate in perna mica si pufoasa. Suvite de par ii picau pe fata, dandu-i un aer bland si inofensiv. Era, intr-un cuvant, adorabila.
"Hai mai repede ca mi-e frig!" striga Andreea, dezvelita.
Mihai isi trase aer in piept si stinse lumina. Fugi in pat si se baga sub plapuma.
"Vino langa mine. Incalzeste-ma, ce naiba! Hihi." rase fata cuibarindu-se in el, dand din picioare usor.
Mihai se baga langa ea, tinand-o in brate. Stateau fata in fata, nas in nas. Fata puse botul usor, zambind la baiat.
Lumina de pe strada era puternica. Batea printre jaluzele, trimitand inauntru doar niste firicele mici de lumina. Stateau amandoi batuti de razele mici de lumina de afara, respirand impreuna.
"Mihai.."
"Ah? Da, zi, ce este?"
"Zi-mi ceva.."
"Ceva."
"Nu ma! Vorbesc serios. Zi-mi .. ceva despre tine, ceva ce nu stiu. Ce nu stie nimeni. Un secret."
"Ei .. fii serioasa."
"Sunt! Te roooog, Mihai.."
"Pai as putea sa iti zic ceva. Dar e prostesc, nici nu il pot numi secret .. "
"Zi-mi, zi-mi!"
"Da-mi o palma intai.."
"Tu vorbesti serios?"
"Da, imi .. place cand ma palmuieste cineva. O iau ca pe un semn de afectiune."
"Bine.."
Fata ii dadu o palma. El zambi larg, si o stranse mai mult in brate. Parul ei ii intra in gura. O ciupi usor, si fata schitase un zambet. Stia ca era un semn de afectiune.
"Imi spui acum?"
"Ok .. mie, uhm .. imi place de tine."
"Da, si mie imi place de tine, suntem prieteni de .."
"Nu, Andreea. Imi PLACE de tine."
Fata se opri. Isi inchise gura brusc si se uita larg in ochii lui. Isi trase aer in piept si il saruta.
Saisprezece ani mai tarziu, se tineau de mana in autobuz.
"Cobor aici, sa imi iau o cafea si ma duc pe jos. Ajung repede. Da-mi sa pup." spuse Andreea grabita. Se sarutara. El o ciupi, ea ii dadu apoi o palma si se dadu jos din autobuz.
Aveau treizeci si doi de ani. Erau casatoriti. Nu aveau copii. Nu-si doreau, prea multa mizerie si nu mai aveau timp pentru ei. Se iubeau ca la liceu. Ea era voluntara la o casa de copii, el lucra la o gogoserie. Era totul perfect. Faceau saisprezece ani de cand erau impreuna peste doua zile. Si sase ani de cand erau casatoriti. Au avut certuri, ca toate relatiile, dar au trecut peste. Se iubeau prea mult. Nu prea se schimbasera. Ea tot neagra la par, tot intr-o codita mica si-l tinea, acceasi ochi caprui si blanzi si aceleasi buze de care nu poti sa te saturi niciodata. El, aceeasi barba de acum saisprezece ani, parul mult mai lung, prins in coada. Cu ochii verzi cerceta autobuzul si cu piciorul batea pe ritmul unei melodi de la radio.
In dup-amiaza aceea, cand ajunse acasa, Mihai primi un telefon. Era de la spital. O masina daduse peste Andreea, in timp ce fugea spre autobuz. Era in stare grava. Mihai scapa receptorul, si pica in genunchi. O lacrima i se prelinse pe fata. N-avea cum. Nu se putea. Iesi repede pe usa.
Cand ajunse la spital, il cauta pe doctor.
"Veniti dupa mine." spuse doctorul. Mihai il urma, ajungand in fata unei usi.
"Va spun sincer, nu ii dam multe sanse de supravietuire. Aveti grija ce spuneti. Ne pare foarte rau.."
Mihai intra. Andreea era plina de vanatai si zgarieturi, bandajele erau "din sange". Un furtun ii dadea oxigen. Avea ambele picioare rupte si soldul fracturat aproape jumatate.
"Imi pare rau .." spuse Mihai.
"De ce iti pare rau? Stai linistit, arat rau, dar sunt bine."
"Cum naiba .."
"Te iubesc Mihai, stii asta, da? Vino mai aproape te rog."
Se duse mai aproape de ea. Cu bratul suspendat in aer si acoperit de bandaje, isi putea misca inca mana. Ii dadu o palma, usor. Mihai radea printre lacrimi. O ciupi bland de obraz.
"Stiu .."
Douazeci si doi de ani mai tarziu, Mihai isi tara greu picioarele in papucii de la ospiciu. Era internat la un azil.
"Ei, cum ne este astazi?" spuse psihiatrul cand se aseza Mihai.
"Pai bine. Relativ. Peste doua zile facem treizeci si opt de ani de cand suntem impreuna, iti vine sa crezi?"
"Mihai, a murit. Trebuie sa treci peste asta."
"Cine? Nu, nu. Ma asteapta. O sa vina. Da, mi-a promis, nu ma uita, nu. Mi-a zis ca ma iubeste doctore, da, da .. mi-a zis. Stiu ca vine, stiu. Stiu asta..."
"Stiu cum te simti.."
"Chiar stii? Spune-mi doctore, ai sotie? Copii?"
"Da, suntem casatoriti de patruzeci de ani. Am trei copii. O fata si doi baieti."
"Minunat. Esti fericit inseamna."
"Da, apreciez fiecare zi traita langa familia mea."
"Imagineaza-ti moartea sotiei tale. Apoi a copiilor tai, incet, unul cate unul. Iti poti imagina asa ceva?"
"Nu, nu pot."
"Atunci nu stii cum ma simt. O iubesc doctore. E totul pentru mine."
"E un drog pentru tine. Femeia aia a ramas un drog injectat in tine de cand a murit."
"Un drog? Da, da.. Dar o sa vina, da, da. Stiu."
"Da, Mihai, da. Va veni."
"Stiu asta. O stiu. Da. Sedinta s-a terminat?"
"Daca tu vrei asta, da, s-a terminat."
"Da, vreau."
"Atunci s-a terminat."
"Va veni" spuse Mihai zambind, cu o lacrima pe obraz, tarandu-si papucii greoi.